Nomad prin setea unei clipe

on

 

Acum, chiar cred că drag îţi e doar drumul

Şi pietrele ce-n ploi s-au rotunjit.

Am numărat popasuri, cu duiumul.

Doar în lumina mea, când te-ai oprit

Ca un nomad, cu visele-n spinare

Lasat-ai urme-n lutul unui gând?

Mi-ai amăgit amurgul cu-o schimbare.

Nu s-a produs. Când ai plecat râzând

Spre alte zări, avare de-nţelesuri

Fără să-ntorci privirea înapoi

Am priceput, să ştii, că nu sunt sensuri

Spre care să virăm doar amândoi!

Acum, chiar cred că drag îţi e doar drumul

Şi pietrele ce-n ierni s-au erodat.

Ce îti doresc? S-atingi cândva tărâmul

De care să te legi cu-adevărat!

Aura Popa,iunie 2013

Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns