Când nu eşti

Când nu eşti aşa mă-ntunec
că mi-e noapte orice gând
şi în hăuri parcă-alunec
făr’ de-oprelişti. Vrând-nevrând,

despletită strâng buchete
de furtuni şi mă izbesc
de-al neliniştii perete.
Tremur, sufăr şi bolesc

ca de-o moarte încolţită
‘n trupul zilei, cel plăpând.
Când nu eşti îmi e cumplită
arşiţa pe orice rând

şi mi-e umbra fără vară,
fără soare, fără flori
şi povestea tare-amară.
Când nu eşti aşaaaaaa mă dori…

Aura Popa, 15.06.2015
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Daca scri atat de frumos atunci cand nu e, oare cum scri cand este langa tine :))))

    1. aurapopablog spune:

      🙂 Daca vei cauta pe aici, vei da si de ganduri ce descriu acea stare si vei putea face o comparatie! Multumesc pentru popasul matinal, Albert! Zi frumoasa!

Lasă un răspuns