De azi

Te ancorez în portul ne-ntâmplării

Şi peste bord arunc tot ce ne-am spus.

Leg amintiri cu zimţi de malul mării

Pe care-am navigat, iubind nespus

Culoarea ta, în evul de-ncercare

Şi fiecare gest prin adieri

De gând înmiresmate de ardoare.

Acum, când ne-nconjoară doar tăceri

Şi ne dezmiardă vifore de teamă,

Punându-ne la colţ de vreme rea,

Când zâmbetele toate ne cer vamă

Şi n-aprind cu privirea nicio stea

Acum, când ţipetele rup seninul,

Când pescăruşii se ascund sub nori

Şi resemnarea şi-a luat tainul

Dintr-o vâltoare simplă şi mă dori

Te ancorez în portul ne-ntâmplării

Fiindcă nimic nu ne-a rămas de spus!

Mă-arunc (tardiv?) în braţele schimbării

Sperând să uit că te-am iubit nespus…

Aura Popa, iunie 2013

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns