Poem ne(răbdător

Te-ai învăţat să-mi taci pe sub arcade
fireşti de gând, să răsuceşti uşor
fire de-nsingurare în torsade
cu umbre fără umbră… Ajutor

nu mi-ai cerut să-ţi decojesc uimirea
iar miezul de confuzii a rămas
tot necitit… Rosteşti împotrivirea
dar zborurile tale nu prind glas

şi nu se scriu pe hărţi de întâmplare
ce le-ar putea lumina-mi descifra…
Te-ai învăţat s-aştepţi… Dar ce-aştepţi oare?
Ce altă sete te-ar mai demonstra

în ochii mei, îngreunaţi de ploaie?
Îţi trebuie curaj să te-nţelegi
și să te-accepţi… cu tot ce te-ncovoaie
sau de cuprinsul meu sa te dezlegi…

Aura Popa, 18.06.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns