Tablou în cromatica zbuciumului

Mâni râul de cu zori şi îl grăbeşti
să îşi răstoarne lacrimile-n mare.
La ce-şi doreşte el nu te gândeşti,
nu îl întrebi de are sau nu are

de revăzut vreun munte sau vreun şes,
vreun crâng de sălcii albe,însetate
sau dac-o altă cale şi-a ales
ca să îşi poarte visele în spate.

E-un râu obişnuit, plin de vâltori,
de bucle şi de alge verzi sau brune
ce-mprăştie ai curgerii lui spori
sperând să crească-n urmă-i fapte bune.

Mânat se lasă râul dar îl doare
cravaşa lipsei tale de răbdare…

Aura Popa, 21.06.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns