Înălţând curcubeie

N-am prins de sfoară niciun curcubeu

până când cerul tău nu mi-a zâmbit!

Împătuream desprinderi şi mereu

mă întorceam pe stânca de grafit

ca să mă scriu cu paşi de răzgândiri

pe fiecare drum pavat cu zbor.

Mi se mutase gerul în priviri

și-mi susura prin gânduri un izvor

de resemnări. La fiecare ceas

câte-o culoare parcă se ştergea.

În nicio sete nu făceam popas,

nicio  poveste nu mă înflorea.

 

N-am prins desfoară niciun curcubeu

până când cerul tău nu mi-a zâmbit!

Azi înălţăm în vise-acelaşi zmeu

și-mbrăţişăm acelaşi răsărit…

 

Aura Popa,iunie 2013

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns