Eu

on

De portul meu sunt mândră! Mă simt bine
Când îl îmbrac… Nu doar la sărbători
Mi-aduc aminte să întorc spre mine
Trecutul viu şi m-arăt tuturor

În ia încreţită, cu bentiţă
Şi mâneci largi, brodate cu pumnaşi,
Cu şiruri coborâte din altiţă,
Şi-o fustă albă ce nu poţi s-o laşi

Neînvelită-n şoarţe festonate,
Cu ciucuri negri sau cu colţişori,
Cu-alesături şi râuri decorate…
Mă prind c-un brâu şi-mi pun ilic cu flori

Din catifea, apoi îmi pun colţunii
Şi iată-s pregătită pentru joc…
De portul meu sunt mândră, ca străbunii…
Că m-am născut româncă-i un noroc!

Aura Popa, 02.07.2014
Sursa foto: Arhiva personala

Lasă un răspuns