În noaptea asta

on
Nu umblă luna îmbrăcată-n ie
ca să ne cânte doine în amurg.
E mohorâtă ca o elegie
care descrie scrumul unui burg

și umbrele rămase-mbrățișate
între ruine… Pietrele de stea
căzute-s în funingine cu toate
și o tăcere aspră, mult prea grea

“se-aude”-n toată-această-ncremenire…
În noaptea asta, luna-i doar un cerc
de beznă ce oftează în neștire
și să-i aprind surâsul nici nu-ncerc

fiindcă nu-l am nici eu la îndemână.
Tristețea mea și-a ei se țin de mână…

Aura Popa, 05.07.2016
Sursa foto : Internet

 

Lasă un răspuns