Nelinişte

on
Sunt încordat iar ca un arc din mâna
De vânător flămând şi obosit
Ce-a luat la ţintă până chiar şi luna…
De-atâtea gânduri negre hăituit

Abia respir, să nu m-audă vântul
Şi calc pe vârfuri ca să nu trezesc
Din somn vreo vietate iar cuvântul
L-am ferecat în lanţuri… Să greşesc

Ar însemna ca să-mi aprind sfârşitul
Şi-n ochii tăi de cântec să mă sting
Mai înainte de-a-ţi proba zenitul
Şi de a reuşi să te conving

Că nimeni nu te-a mai iubit ca mine
Şi nimenea ca mine n-ar putea
Pe braţe de poveste a te ţine
Şi-a-ţi aşeza în plete stea cu stea…

Aura Popa, 07.07.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns