Poem nostalgic

on
Pe-atunci şi eu îi încălţam pantofii.
Parcă-i şi văd, tot roşii dar… de lac!
În ordine-mi puneam un pic zulufii
Şi mă-ntrebam ce rochie să îmbrac

Pentru ca prinţul meu ,de pe uliţă
Să mă remarce numai din priviri,
Căci pân-atunci văzuse- o copiliţă
Ce sărea coarda printre trandafiri

Sau se-agăţa de crengile de zarzăn
Cu mâinile-i micuţe, ca Tarzan,
O zgâtie de fată, fără seamăn
Ce juca fotbal poate pe-un tăpşan

Şi nu da înapoi când erau lupte…
De pe atunci speram să pot dansa
La bal şi să îi pierd pe scări abrupte
Ca prinţul meu să-nceapă-a mă visa…

Aura Popa, 08.07.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns