Să râdem

Nici nu aveam nevoie de motive
căci tinereţea noastră hohotea
la orice pas… Când umbre emotive
ne dau târcoale, lumea se-nvârtea

în jurul nostru… Fluturii de teamă
pe-atunci, în preajma noastră, nu zburau.
Puneam senin în fiecare ramă
de cer iar verile ni se scriau

cu flori de câmp… Cântam pe sub ferestre,
pe străzi de suflet, pe-und’ se nimerea
să rătăcim… Ne căţăram pe creste
şi fiecare gând se sprijinea

în cârje de lumină… Aveam raiul
şi-n vise, şi în glasuri şi-n priviri
dar viaţa a venit “cu tot alaiul”
şi ne-a mai domolit din răzvrătiri…

Aura Popa, 24.07.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns