Oare

Atâta ploaie, und’ să mai încapă?
Spune-ne, Doamne… Plângi şi iarăşi plângi…
Se-adună-n stoluri norii-ţi pe sub pleoapă
Şi tot răstoarnă în ravene-adânci

Picuri imenşi… Cu grindină albastră
Ne scrii pământul şi-n amurg şi-n zori…
Te-am supărat şi vina-i doar a noastră
Că îţi reverşi oftatul printre flori

Şi-abia păşeşti… Te sprijini de-o-ncercare
De-aţi şterge ochii-atât de-nlăcrimaţi
Şi de-a seca şi-acum această mare
Ce a crescut din plânsu-ţi… Condamnaţi

Pentru că-ţi suntem rană sângerândă
Cu toţii noi ar trebui să fim
Dar ne ierţi iar şi mâna-ţi tremurândă
Ne-napoiază raiul ce-l gândim…

Aura Popa, 29.07.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns