În mâna ei,vioara

O prelungire-a brațului părea
și cu atâââta patos transmitea
emoție… De-o auzeai cântând
plecai transfigurat, cu ea în gând

și multă vreme te-ntrebai cum poate
avea copila astă-acuitate,
cum reușea cu un vibrato fin
ca să mă facă-n fața-i să mă-nclin.

În mâna ei, vioara era torță
și muzica o-adevărată forță.
Trecea cu-atâta pace prin andante
ca să găsească ritmuri delirante,

picta-n piano câte-o nostalgie
și-mi trimitea surâsu-n reverie.
De unde învățase, n-am habar
dar îmi turna uimire în pahar.

De câte ori o ascultam cântând
plecam transfigurat, cu ea în gând…

Aura Popa,09.oct.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns