Revelație

Ce mică sunt,Doamne! Ce mică!
O neînsemnată furnică,
‘n al tău mușuroi scrib tăcut
mereu aplecat către lut,

mereu cu o cută pe frunte
și-n spate cu-al gândului munte.
Ce mică și cât de banală
mi-e umbra aceasta ce-și spală

în ape de suflet cuvântul
și-și leagă surâsul cu vântul
vrând alte oglinzi să stârnească
mai larg și mai des să zâmbească.

Ce mică-s și cât e de mare
acest labirint de-ntâmplare
în care visând m-am trezit
c-am aripi și zbor spre zenit,

c-am aripi și-acopăr cu ele
când plouă puiuții de stele…

Aura Popa,15.10.2016
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Aripi de albatros spune:

    A republicat asta pe Cronopedia și a comentat:
    Frumos este zborul tău spre zenit, care-mi luminează diminețile! Mulțumesc!

    1. aurapopablog spune:

      Buna dimineata, om frumos si drag! O imbratisare maaare pentru tine si un gand luminos! <3

Lasă un răspuns