Tot ce-am trăit

Pe undeva eu știu că n-ai uitat…
Uitarea nu-i făcută pentru noi
aceia, ce și-n vis ne-am căutat
și orice zbor l-am împărțit la doi.
Și știu că-n umbră, de-undeva, de-aproape
fiece pas al meu îl urmărești,
că haina-acelui dor încă te-ncape
și înc-o porți pe-oriunde hoinărești.
Și încă-mi scrii… Așa-i? Pe frunze pale,
pe geamuri aburite, pe ninsori,
pe cele mai bizare rotocoale
de fum timid poeme-sărbători…
Pe undeva, eu știu că încă-ți sunt
iubire, că preaplinu-acelui timp
nu l-ai uitat, că încă doare crunt
acest de neputință anotimp…

Aura Popa, 26.10.2016
Sursa foto: Internet

 

0 Comments Add yours

  1. meddartis spune:

    Ce frumos se-nșiră cuvintele în poeziile de dragoste! Îmi place mult!

    1. aurapopablog spune:

      Multumesc mult, Meddartis! 🙂 Cateodata, cuvintele se aseaza singure pe sfoara rostirii!

      1. meddartis spune:

        Foarte adevărat!
        Spor la scris și o zi frumoasă!!

Lasă un răspuns