Pe-atunci

Era în mine-atâta frenezie,
atâta vară și atata zbor,
atât de tandră, caldă poezie
și-atâta risipire de fior.

Vibram la orice pas, la orice șoaptă,
la orișice surâs care sclipea
pe chipul tău, la orișicare treaptă
urcată-n fugă să-mi culegi o stea.

De-aș fi murit atunci, era mai bine…
Văzusem fericirea și-o probasem,
era atââât de ’naltă lângă tine
și îmi venea mânușă, cum visasem

dar n-am murit… Am mai trăit un pic
în gând cu tine,’n brațe cu nimic…

Aura Popa,27.10.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns