Doamne,

Ce urâtă-s aşaaa, încruntată…
Câte umbre se-adună pe chip
când îmi las dimineaţa uitată,
îngropată adânc în nisip.

Ce urâtă-s aşaaa, fără soare
şi cât plumb mi se-adună-n priviri
când îmi scot norii toţi la plimbare
şi îi las să îşi facă-amintiri.

Sunt urâtă când uit să zâmbesc
şi în ape de iad m-oglindesc.
Sunt urâtă, urâtă, urâtă
când mă las de tristeţe târâtă,

când mă las de venin invadată
şi de câte-o cruzime furată…

Aura Popa, 02.11.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns