Răvășită

În ploaia ta, tristețe astăzi stau
și peste tot, pe trup îmi șiroiești.
Îmi curgi prin vene chiar dacă nu vreau
și drum prin gânduri repede găsești.

Dezamăgiri trăit-am, fără șir…
Dezamăgiri prea mari să le pot duce
fără să-mi intre raiul în delir,
fără să pun și-acestor vise cruce.

S-au stins pe rând… Acum e rândul meu
să tai felia-aceasta de zăpadă
pe care-am scrijelit mereu, mereu
însemne pentru cel ce n-o să-mi vadă

vreodată ochii scânteind în soare
fiindcă-mi întoarce iarna din cărare,
vreodată chipul luminat de vestea
că a trecut de încercări povestea…

În ploaia ta, tristețe stau și-mi spun
că-i timpul ca din cioburi să m-adun
și-așa, ciobită să merg mai departe
fiindcă de lumea-i totul mă desparte…

Aura Popa,11.04.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns