Poem cu păsări

Câteodată, se trezesc în tine
multe păsări cu-aripile frânte,
multe păsări care să mai cânte
nu mai știu și nici să mai aline.

Se trezesc și-și țipă ne-ntrerupt
neputința, zbuciumul, durerea,
miriștile-n flăcări, adierea
amintirii unui țanc abrupt

ce le-a pus în față cu sfârșitul.
Câteodată, n-ai cum să le-mpaci,
nu știi nici ce poți,nici cum să faci
să le-aduci în pene răsăritul

dar încerci și bandajezi la greu
aripi zdrențuite-n grindini crude,
aripi nu doar frânte ci și ude,
aripi ce visau la Empireu.

Nu pe toate poți să le salvezi…
Unele, rămân și țipă-n tine,
altele re-nvață să aline
dar pe-acelea nu prea le mai vezi…

Aura Popa, 11.11.2016
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. ganduriledintrepagini spune:

    Foarte frumoasă poezia, ești foarte talentată. Felicitări!

    1. aurapopablog spune:

      Multumesc pentru apreciere si pentru lectura! Sunt fericita cand gandurile mele ajung sa vibreaze in sufletele cititorilor mei! Weekend placut! 🙂

      1. ganduriledintrepagini spune:

        Mulțumesc! Weekend plăcut!

Lasă un răspuns