O eternitate

Ce copilă-am fost crezând
c-aș putea să îți fiu soare,
cu-al meu bob de jar plăpând
de surâs, să dau culoare,

lumii tale, să-ncălzesc
și să zvânt de ploi întinderi,
valuri ‘nalte să stârnesc
și de stânca zar desprinderi…

Ce copilă-am fost să sper
c-ai putea privi spre mine
ca-nspre-ograda ce-n prier
are ramurile pline

de ninsoare, ca-nspre rai…
Ce copilă-am fost, iubire!
N-am văzut că te jucai
cu-al meu suflet în neștire,

n-am văzut decât târziu
ce puțin visai să-ți fiu…

Aura Popa,12.11.2016
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Aripi de albatros spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    1. aurapopablog spune:

      Multumesc, Albatrosule drag! Duminica pe placul inimii sa ai! <3

  2. ganduriledintrepagini spune:

    Uneori iubirea aduce suferință, dar e mai bine așa decât să nu fi iubit niciodată, așa e mult mai trist. Frumoasă poezia ta ca de obicei!

    1. aurapopablog spune:

      Ne bucuram de ea, cu tot ce vine! 🙂 Multumiri infinite!

Lasă un răspuns