Copil fiind

Nu mi-am pus dorințe niciodată
când suflam în puf de păpădii.
O făceam de-a dreptul fascinată
de a lor ninsoare pe câmpii,

o făceam doar ca să văd cum zboară,
cum dansează-n aer, fără trac
ca apoi în humă să dispară
cum dispare grindina în lac.

Nu mi-am pus dorințe până-acum
dar am o dorință pentru care
aș bătători orișice drum
și aș face și-astă încercare,

aș sufla și-n mii de păpădii
să o văd aprinsă-n ochi de stele
și-aș lua la rând și-alte câmpii
să te-arăți din visurile mele…

Aura Popa,13.11.2016
Sursa foto: Internet

 

2 Comments Add yours

  1. Petre Lazar. spune:

    Nevinovăție,sinceritate,specific copilăriei și o dorință puternică, care să se transforme în realitate în final.
    Sper că visul să se fi împlinit.

    1. aurapopa spune:

      Dorintele noastre se intersecteaza sau nu cu implinirile! 🙂 Visurile raman in picioare pana la sfarsit! Multumiri infinite pentru gandul daruit, domnule Lazar!

Lasă un răspuns