I-adevărat

Mițu-a-ntins puțin lăbuța
înspre-acel gălbui puiuț
ce pe-un pai se dădea huța
fiindcă i-a părut drăguț

dar n-a vrut ca să-l înhațe.
Pentru el, bag mâna-n foc!
Știu că mâțele-s cam hoațe
dar el nu-i… Nu e deloc!

E un pisoiaș cuminte,
drăgălaș și-afectuos.
Nici nu i-ar trece prin minte
să nu se poarte frumos.

I-am ținut lecții, destule
și eu și mămica lui
și știu că șansele-s nule
să-l vezi „atacând” vreun pui.

Să se joace împreună
ar fi vrut, nu să-l răpună…

Aura Popa,14.11.2016
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. ganduriledintrepagini spune:

    Foarte frumoasă poezia, mi-a adus aminte de copilăria la țară, când mă jucam cu pisicile și puii de găină!

    1. aurapopablog spune:

      🙂 Multumesc pentru lectura si apreciere! Ma bucur cand reusesc sa transmit putina emotie si sa starnesc cate-un zambet!

Lasă un răspuns