Cu tot ce ești

Ai încercat să-mi faci din noapte zi
și-ai încercat la zbor a mă trezi…
Mi-ai pus în umeri aripi, le-ai întins
dar de pe stânca zar nu m-am desprins
pentru că teama era mult mai mare
decât dorința mea de înălțare.
Nu m-am desprins atunci… Dar am luptat
cu stihiile ce m-au ancorat
în portul mohorât al ne-ncercării
până-am găsit un bob al ne-nfricării.
Era în mine… Trebuia sădit
în lutul întâmplării și-ngrijit,
cules când mirosea a îndrăzneală
nemaiavând nervuri de îndoială.
Din luptă am ieșit învingătoare
și iată-mă cum mă avânt spre soare,
spre lună și spre stele, cum planez
fără să uit că ție-ți datorez
această făr’ de margini bucurie
și faptul că mă simt atât de vie…

Aura Popa,17.11.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns