Ce folos?

Ziua umblu după pietre
de senin… Le șlefuiesc
și-apoi le așez în vetre
de văzduh pân’-obosesc
ochii, mâinile, dorința
de-a mai migăli un pic.
Noaptea-ncepe suferința
când în brațe am… nimic…

Ce folos că-s învelită
până sub grumaz, că-i cald,
că mi-i umbra înflorită
dacă-n ochii-ți nu mă scald…
Ce folos că mi-e povestea
scrisă c-un condei de zbor
dacă aripile-acestea
stau în umeri și mă dor…

Ziua uit un pic de tine.
Noaptea mi-amintesc cât dori,
cât deșert,cât frig e-n mine
de când nu mai vii cu flori,
de când nu mai vii cu stele
al meu cer să-l luminezi,
de când valurile mele
de surâs nu le mai vezi…

Aura Popa,01.01.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns