Până la urmă

Nu te mai duci acolo unde știi
că nu ești așteptat cu drag să vii…
Îți vezi de drum, de pasul tău,de clipă
chiar dacă-n tine umbra se-nfiripă
cum se-nfiripă liniștea când tace
copilul ce-ncetează să se joace
și-adoarme-n locu-n care s-a visat
purtat prin nori de-un cal înaripat…
Nu te mai duci acolo unde vezi
că ochii vrajbei viscolesc zăpezi
de răutăți înalte pân’ la brâu
și nu își țin furtunile în frâu
când vor spre lume să se năpustească
și orice colț de rai să-l biciuiască…
Nu te mai duci acolo unde-ai fost
făcut să crezi că nu ai niciun rost.
Te-ndepărtezi chiar dacă sfâșiat
ți-i sufletul și-ți plânge înfundat,
te-depărtezi și-ți vezi de drum, de viață
și-ncerci să uiți ce hăuri ai și-n față…

Aura Popa,07.01.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns