Mie

Mi s-a mai întâmplat să cred genuni
adâncituri în care am căzut,
să mai confund cu răii pe cei buni
și pe cei răi cu bunii… M-au durut
mai tare decât mi-am închipuit
răni ce păreau a fi de suprafață
și altele infim deși-am simțit
că pe acolo sunt scursuri de viață.
Mi s-a mai întâmplat să mă-ntâlnesc
chiar și cu mine fără-a mă cunoaște,
să cred că știu ce vreau dar să greșesc
și să îmi fie teamă-a recunoaște,
să uit ceva definitiv spunând
că nu se va-ntâmpla s-o fac vreodată,
s-arăt mai mult de cât voiam tăcând
și să „înșir” degeaba câteodată
mărgăritare albe de cuvânt
pe sfoara mult prea-ntinsă a-ncordării .
Mi s-a-ntâmplat chiar și să-mi iau avânt
dar să nu sar ștacheta așteptării
cuiva ce-n mine nu vedea fragilul
și nici în ochii mei pierduți, copilul
fiindcă sunt om, cu limite pe care
le tot forțez deși poate nu pare.
Poate că nu-i scuzabil,da’-i real
că ne lăsăm ades și luați de val…

Aura Popa,10.01.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns