Ți-amintești?

Eu, suflete, mereu te-am prevenit
să nu te duci cu gândul prea departe,
să nu-ți faci vise fiindcă-am presimțit
că toate-acele văi erau deșarte…

N-ai ascultat de mine niciodat’.
Acuma taci și nu mi te mai plânge
că ți-e veșmântu’-atât de sfâșiat
că și din umbră parcă-ți curge sânge.

Taci și îndură…De trecut va trece.
E timpul cel mai bun vindecător.
Durerea asta sigur o să sece…
O crezi acum, dar n-ai să mori de dor…

Aura Popa,22.01.2017
Sursa foto: Internet

 

0 Comments Add yours

  1. imaginarycoffee spune:

    Felicitări pentru poezia asta atât de frumoasă!

  2. aurapopablog spune:

    Ma bucur enorm ca place acest gand al meu! Multumiri pentru popas! Saptamana magica!

Lasă un răspuns