Știu

Tot mai tăcută umbra mi-e de-o vreme,
se-adună de pe drumuri, se micește,
într-un hamac de iarbă lenevește
și nu-și mai plimbă pașii prin poeme.

Din reverie-abia dacă mai iese
să mai desfacă nasturi când și când
la haina asudată-a vreunui gând
și are stări de zbucium tot mai dese.

Doctorii spun de ea că e bolnavă
de dragoste, bolnavă-ngrozitor…
Și au dreptate căci, un zburător
îi ține trează ființa cea firavă

noapte de noapte…În fereastră-i bate
cu degetele-i străvezii de vânt
și ea,-l urmează fără un cuvânt
chiar de-i sunt tălpile însângerate…

Tot mai tăcută umbra mi-e, mai pală
și n-o văd vindecată de-astă boală…

Aura Popa, 11.02.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. imaginarycoffee spune:

    Îți citesc cu mare plăcere poeziile. Iar aceasta nu face excepție!

    1. aurapopablog spune:

      Orice pas facut alaturi de gandurile mele e pentru mine un prilej de sarbatoare! Multumiri infinite!

Lasă un răspuns