Doamne

Doamne, suflete, cât poți
să mă necăjești… Socoți
c-aș putea să-ți fac pe plac
orișicând și să te-mpac
cu-orice umbră?Nu am cum
și nu meriți fiindcă-n drum
m-ai uitat de-atâtea ori
fiind mereu cu capu-n nori.
Visător da, te știam
dar nătâng nu te credeam.
Te-ai lăsat îmbrobodit
înc-o dată și vrăjit,
dus de sfoară prin poieni
cu narcise,prin troieni,
îmbătat cu apă rece
și de-un dor ce n-o să sece…
Rabdă…Lasă tânguiala!
Nu mai risipi cerneala
ochilor și nu mai scrie
pe-a obrajilor hârtie.
E tardiv și inutil
să te porți ca un copil.
Rabdă și te-obișnuiește
cu-astă parte ce-ți lipsește…

Aura Popa,02.03.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

    1. aurapopablog spune:

      Multumiri pentru lectura!

Lasă un răspuns