Ieri

Puteam să-ți bat cu degetele-n geam
ca să îți spun c-albastrul nu-l mai am
între culori, că roșul s-a topit
și-a curs din maci pe lutul amorțit.

Mi-era ușor să-ți povestesc cum cad
din nori și cum din liniște mă scad,
cum încolțesc în câte-o renunțare
și nu m-arunc în brațele de mare.

Veneam spre tine albă, ca lumina
ce împânzește-n zori de zi grădina
să te mângâi, chiar dacă nu știai
și blândă adiere mă credeai.

Ieri încă mai puteam să îmi opresc
pământu-n loc să-ți spun că te iubesc.
Azi ăstor două vorbe le dau foc
să nu le mai rostesc deloc, deloc…

Aura Popa,06.03.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns