Gând reflexiv

E-o urmă,-a mea în tot ce am atins
cu mâna sau cu gândul vreodată,
în oamenii pe care i-am împins
din spate învățându-i cum să scoată

castanele din foc fără mănuși,
să pună-accente de surâs pe valuri
și înspre liniști să deschidă uși
dar și-n acei ce i-am lăsat pe maluri

de zbucium și cu ochi înlăcrimați,
în ziduri dărâmate sau clădite,
pe-obrajii cu tandrețe mângâiați
dar și-n coconi de inimi împietrite.

E-o urmă,-a mea în tot ce am atins
și urme ale lumii-ntregi în mine
și-avem și eu și lumea în cuprins
sâmburi de iad dar și scântei divine…

Aura Popa,10.03.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns