Spre mine

Vii ca și când nimic nu s-a-ntâmplat,
de parcă anotimpul nu-i schimbat,
de parcă ger vreodată nu ne-a fost
și nu ne-am rătăcit de adăpost,

unul de altul și-amândoi de vise,
de parcă uși spre noi n-au fost închise.
Vii și mă strigi neîncetat la geam.
De nu m-arăt curând îmi bați c-un ram

sau zvârli pietricele în fereastră
ca să mă chemi din nou sub bolta noastră
de trandafiri ce iar e-mbobocită
și luminează-a vară îmblânzită.

Nici tu, nici eu să ne împotrivim
nu avem cum pentru că nu trăim
ci numai existăm când împreună
nu suntem sub același ciob de lună,

nu suntem sub același bob de soare
și navigăm pe valuri de-ntâmplare…

Aura Popa,12.03.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns