Sunt

Și oameni care trec nepăsători
pe lângă câte-un câmp minat cu flori,
pe lângă câte-o stâncă ce-a lăsat
să crească-un brad prin sufletu-i ridat

de ploi și de zăpezi, de ani în ger
și-n arșițe prelungi sub acest cer.
Sunt semeni care dincolo de ei
nu văd nimic, nici crengile de tei

ce-și leagănă parfumu-n Cireșar,
nici dârele de sănii din Gerar
dar cei mai mulți se bucură ca mine
de tot ce văd sub zările senine,

sub zările-nnorate și zâmbesc
știind că respiră-n raiul pământesc…

Aura Popa,14.03.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Te joci frumos cu literele, Aura.
    Felicitari.

    1. aurapopablog spune:

      E o joaca serioasa! 🙂 Poate de aceea uneori imi si iese copilaria prin oase si striga soarele sa ma-mprimavareze! Multumesc pentru apreciere, Albert si pentru fiecare popas facut prin iarba gandurilor mele!

      1. Sa sti ca nu este chiar atat de rau cum pare cand copilaria se plimba rebela pe sub pielea ta. :)))))

  2. aurapopablog spune:

    🙂 O stiu prea bine! N-o tin deloc in haturi si tropaie cand nici nu ma astept pe tapsanul de gand! Zi faina, Albert!

  3. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    1. aurapopablog spune:

      Va multumesc pentru lectura si partajare, domnule Munteanu!

Lasă un răspuns