Coliviei

Da,-i mai lași ușa deschisă
și mă-ndemni să ies, să zbor
în odaia ce e-nchisă
și ea bine c-un zăvor.
Și fereastra-i ferecată…
N-are în pervaz nici flori
și-o perdea nu mi-i arată
decât franjurați pe nori…
Întind aripile vrând
să mă dezmorțesc un pic
că destul planez în gând
și fac tot făcând nimic
dar departe nu ma duc…
Știu că nu aș mai putea
calea cerului s-apuc
cu aripa asta grea
fiindcă s-a atrofiat
de cât nemișcată-a stat…
Da, mai lași ușa deschisă
dar… spre-o altă colivie
“libertatea” mi-i permisă,
nu-nspre zarea aurie…

Aura Popa,05.04.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Minunate versurile tale, Aura,,

    1. aurapopablog spune:

      Buna dimineata, Albert! Ma bucur ca ti-a placut gandul meu si c-ai facut popas aici! Zi plina de bucurii sa ai! 🙂

  2. imaginarycoffee spune:

    Minunat și trist!

    1. aurapopablog spune:

      🙂 Sunt tristeti de… ocazie! Vin, trec… Zi frumoasa, fara astfel de pasaje intunecate, Imaginarycoffe! Multumesc pentru lectura!

Lasă un răspuns la aurapopablog Anulează răspunsul