Nici acum

Niciun bob de surâs n-am uitat,
nicio umbră ce ne-a-nconjurat…
Mă întorc deseori în trecut,
în cămașa lui albă, de lut
ca să „văd” ce ne-am fost cât ne-am fost
și-n ce gări ne-am găsit adăpost.

Toate au în ferestre mușcate
și peroane cu vise pavate
dar și pași care vin ca să plece
speriați de o vreme mai rece.
Toate au pe băncuțe-amintiri
ale-acelei imense iubiri…

Mă întorc în trecut unde știu
că poți încă să-mi fii și să-ți fiu
valu-acela robust de lumină,
pentru firul de zbor rădăcină,
pentru firul de gând dimineață,
pentru suflet fărâma de viață…

Aura Popa,8.04.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns