Într-o zi

Poate-am să plec de-aici… Mi-e tot mai dor
de foșnete, de triluri, de pădure,
de umbre verzi, de-un susur de izvor,
de rătăciri pe munți cu vârfuri sure…

Poate-am să plec și n-am să mai revin…
Nu-i greu să stai în vânt când vântu-i boare,
nu-i greu ca să zâmbești cu brațul plin
de flori de câmp, nu-i greu să stai în soare

când lângă tine hohotesc copii
și pârgul în cireși a vară suie,
nu-i greu să uiți că-n urmă lași hârtii
de frământări și-o mare amăruie…

Poate-am să-mi fac curaj și am să plec…
Mi-e tot mai dor de-o liniște “cântată”,
mi-e tot mai dor un timp să mi-l petrec
departe de-astă lume zbuciumată…

Aura Popa,29.04.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns