De-o vreme

on

Cresc munți de ne-ntâmplare între noi…
Se fac pe zi ce trece tot mai ’nalți…
Îi răvășesc furtuni, îi udă ploi… 
Ne pierdem tot mai mult printre ceilalți

și-unul de altul… Devenim banali…
Pentru că străluceam doar împreună
suntem întunecați și inegali
ca două lacrimi pe obraji de lună…

Cresc munți și peste munți se-aștern zăpezi
încă firave,-albastre, de uitare…
De netrecut s-or face, ai să vezi
de nu vom șterge norii de ninsoare…

Aura Popa, 13.05.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns