Ca un copil

Am exclamat de-atâtea ori în fața
unei minuni ivite din pământ
sub ochii mei… Mi-e tare dragă viața
pentru că pot vedea cum zboară-n vânt
o frunză legănându-se a toamnă,
o pasăre, săgeată fără arc,
o navă curcubeu ce mă îndeamnă
să sar într-un picior spre-al ei catarg.
Bobocii-oricărei flori sunt de poveste;
pădurea cu-a ei lume,tot de basm.
Mă-nflăcărez în fața unor creste
atât de mult că uit de-orice marasm,
în fața mării ce-a băut cerneala
din călimara unei veșnicii
până la fund cu toată îndrăzneala,
în fața unei cete de copii…
Mă umple lumea asta de uimire.
Cu nesfârșit nesaț spre ea privesc,
mă minunez de raiu-i în neștire
și fiecare clipă-o prețuiesc…

Aura Popa,11.06.2017

Lasă un răspuns