Mereu

Tânjesc la oaza-aceea de verdeață,
la liniștea cuminte răscolită
de țârâit de greieri, la fâneață
și la acea mireasmă răspândită

de margarete, de cicori, de maci,
de ciuboțici, micsandre, clopoței,
de aromații și micuții fragi…
Tânjesc să stau în iarbă sub un tei

și să privesc prin crengile-i cum joacă
lumina, cum se cerne-n sita verii
și cum își scoate sabia din teacă
să facă loc o clipă mângâerii…

Tânjesc mereu la raiul meu de-acasă
și-aș vrea s-ajung dar viața nu mă lasă
să merg oricând mi-e dorul dor cumplit
’n-acest Eden al meu, desăvârșit…

Aura Popa,24.06.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns