Pe rând

Se sting lumini în case dar se-aprind
pe cerul nopții una câte una…
Le văd în astă-oglindă licărind…
Văd umbrele-ntinzându-se și luna

ieșind de după-a norilor perdea…
Văd frunzele plutind la întâmplare
și, pentru c-a scăpat din mâna mea
ceva, un cerc pe apă tot mai mare…

Mă văd pe mine, mai îngândurată
decât oricând, în suflet c-o furtună
năpraznică, atât de tulburată
de-o veste care-n mintea-mi tot răsună.

Văd drumuri și văd multă-ncrâncenare
țâșnind din mine, multă îndârjire
pentru că sunt de fel o luptătoare
și nu mă las învinsă de-orice știre…

Aura Popa,28.06.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns