De-o vreme

Tu urci în trenuri care-l duc departe
pe-al meu aproape, șerpuind prin munți,
prin lanuri unde pârgul se desparte
de spice și la dragoste renunți

de teama suferinței… Nu-i mai mare?
Mai mare e și te va măcina
vina de-a fi răpus o așteptare
pe care ai creat-o… Vei cina

cu-nsingurarea, vei prânzi cu dorul,
vei dejuna cu larma dinlăuntru…
Nu îți voi trece chiar de schimbi decorul
pentru că-ți cresc de veacuri înăuntru

și-oricâte lumi ai pune între noi
eu tot acolo sunt, ca un șuvoi…

Aura Popa,12.07.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns