Credeam

Că nu mă mai poate surprinde nimic
dar mă uimește tot ceea ce vine
din afara cercului obișnuinței…
Umerii ploilor de vară
aplecați înspre potop,
cumpenele fântânilor
desenate cu grafitti-ul desuetului
pe zidurile câmpiilor,
distanțele prea mici
dintre aproapele dezgustului
și departele lehamitei…
Mă stupefiază încă
mâinile neintinse
când înecul își reflectă găurile negre
în oglinda clipei,
voracitatea orgoliului,
înrădăcinarea nonsensurilor
cu stimulatori de indiferență
și mă uluiesc presiunile exercitate de „nuferi”
asupra tidvelor de apă
când și așa ne stă viața
între ghilimele de efemer…

Aura Popa,13.07.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns