Și eu

Am pipăit pereți de întuneric
destui în astă viață… Pe de rost
le știu înșiruirea din generic
și umbrele-oșteni din avanpost.

Din beznă m-a scos firul de lumină
al gândului, de fiecare dată
și o voință de cedări străină,
ce-a stat mereu cu garda ridicată.

Pas lângă pas am pus până-am ieșit
pe-o pajiște de noimă din cavernă
cu îngeru-mi de mână, ostenit,
ce nu-și pusese fruntea pe o pernă

ca să mă vadă scăpărând scântei
de liniște, că sar din piatră-n piatră
de năzuințe ’nalte pe alei
și că îmi stă credința-aprinsă -n vatră…

Aura Popa,17.07.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns