În rama unui asfințit

Curgea lumina pe sub tâmpla lunii
în valuri liniștite pe pământ…
Sub cerul înstelat, eu și lăstunii…
Eu, așteptându-ți zâmbetul… În vânt…

Ei, dornici să mai prindă o scânteie
de zbor și să mai guste din înalt
o picătură astăzi, să încheie
fermoarul provocărilor c-un salt…

În nerăbdarea mea le număram
săgețile, pe bolta marmorată
și fără glas pe nume te strigam
iubirea mea, să te întorci odată,

să vii și să-mi rămâi, o veșnicie
căci pentru-al meu surâs ești apă vie…

Aura Popa,19.07.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Aripi de albatros spune:

    A republicat asta pe Cronopedia și a comentat:
    … să vii și să-mi rămâi, o veșnicie
    căci pentru-al meu surâs ești apă vie…

    1. aurapopablog spune:

      Multumesc ca ai privit dincolo de rama acestui asfintit, Albatrosule drag! Sfarsit de saptamana plin de bucurii sa ai!

Lasă un răspuns