Dacă mi-ai fi cerut

Aș fi mutat și munții pentru tine…
Piatră cu piatră i-aș fi dus în mare
fără să șovăiesc, pe serpentine
cu pante-nveșmântate în ninsoare…

Aș fi întins genuni pe foi de vânt
din lumea ta cu toate să dispară
și-aș fi făcut cu ploaia legământ
când nu sunt eu în cale să-ți răsară

ca să-ți mângâie chipul răvășit
de multele neliniști, nelipsite…
Aș fi-nnodat povești la nesfârșit
ca să îți văd privirile uimite

și păpădia de surâs aprinsă
în orice clipă de mi-ai fi rămas
dar te-ai lăsat de-un alt torent convinsă,
pe-al meu lăsându-l iarăși de pripas…

Aura Popa, 1.08.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Foarte frumos, Aura…
    Nu inteleg cum versurile tale frumoase nu au o vizibilitate mai mare…

  2. aurapopablog spune:

    Multumesc, Albert! Cu siguranta, cea vinovata de asta sunt eu pentru ca nu stiu nici cum, nici unde sa le fac mai vizibile! 🙂

Lasă un răspuns