Pe drumul ăsta

Iar trebuie să trec de o vâltoare,
să-mi pun sub tălpi o stâncă mai abruptă,
să trec de-un hău ce și-a întins la soare
pânza bolovănită și-ntreruptă

și nu sunt pregătită,-i prea curând…
Mai supurează încă sub bandaj
vechile răni dar nu mă dau din rând
și merg ținând aproape de marcaj.

Doare destul încât să-mi dea frisoane
lumina slabă, trupul ostenit
și măcinat de statul sub bulboane
dar trebuie să rezist pân’ la sfârșit

pentru că dincolo de-acest abis
e pâinea aburindă-a unui vis
la care-am jinduit de când mă știu
și ca granitul trebuie să fiu…

Aura Popa,8.08.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns