Am stat

În liniștea aceea sfâșiată
de câte-un greier sau de câte-un tril
fără să mă întreb măcar o dată 
cât de târziu era… Ca un copil

m-am bucurat de fiecare rază
ce îmi cădea pe chipul luminat
de vraja regăsită-n astă oază,
de verdele din jur imaculat

fiindcă tumultul lumii amintire
era și-al sufletului doar părere…
Mi se mutase raiul în privire
și își scria poveștile-n tăcere…

Am stat mult timp așaaa, fără să vreau
pe-o altă cărăruie s-o mai iau
pentru c-acolo tihna o găsisem
și ca și iarba iarăși înverzisem…

Aura Popa,9.08.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns