Ție

Nu ți-a fost dor de mine ci de noi
aceia ce-alergau desculți prin ploi,
aceia ce întruna hohoteau
când în oglinzi de lună se priveau,

aceia care luminau ca sorii
fiindcă-mpărțeau și umbrele și zorii…
Nu pentru-al meu surâs ai revenit
ci pentru că-mpreună am trăit

în fiecare zi cât pentru-o viață
neliniști și dogori,căderi pe gheață,
alunecări pe pantele uimirii
de nedescris prin ochii amintirii…

Nu ți-am lipsit… Ea, dragostea-ți lipsea,
atingerile moi, de catifea,
fluturii mici și tandri de sărut
nu eu, ci-acel de vrajă început…

Aura Popa,11.08.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns