Pe nesimțite

Iubite, simți cum toamna și-n noi se cuibărește?
Și-n noi deschide aripi, și-n noi își întețește
căderile de frunze, explozia de culori,
scânteile de brumă și-orchestra de viori.

O vezi cum se-nfiripă? Și-n noi se strânge rodul,
și-n noi golește pomii, și-n noi începe-exodul
de păsări fără număr, de umbre, de cuvinte
și răvășește-ntruna aducerile-aminte.

Ne întomnăm, iubite… E timpul ca și-n noi
pe geamuri aburite să șiroiască ploi,
să ne-nrămeze vântul surâsuri ruginii…
Ne întomnăm dar încă suntem atât de vii…

Aura Popa, 13.08.2016
Sursa foto : Internet

 

0 Comments Add yours

  1. Aripi de albatros spune:

    A republicat asta pe Cronopedia și a comentat:
    Frumoasă e poezia ta?! … Chiar dacă toamna vine peste noi,
    vom rămâne vii și nemuritori! 🙂

    1. aurapopablog spune:

      🙂 Mai e putina primavara in nervurile frunzelor aramii! Multumesc, Albatrosule drag! <3

Lasă un răspuns