Astazi

Mi-am tot întors privirea înapoi
să văd cum nu te îndurai să pleci,
cum nu puteai o zi să o petreci
departe și cum nu uitai de noi

nicio secundă, cum mă căutai
cu mâinile, cu ochii ne-ncetat,
de-a mea lumină veșnic însetat,
să văd cum și pe frunze îmi scriai

câte un” te iubesc” robit de dor,
cum te înseninai când îți zâmbeam,
cum ne-nveleam cu marea ,cum pluteam
sau cum valsam desculți pe câteun nor…

Ce vremuri luminoase am trăit,
iubirea mea… Ce vremuri luminoase…
Îți amintești? Ce zâmbete duioase
și ce eternități ne-am dăruit…

Aura Popa,23.07.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns